Poem pentru eroul meu
Brevet
Noi Ministru Sectretar de Stat la Departamentul de Războiu, adeverim că prin ȋnaltul decret Nr. 1208 din 23 martie 1920 Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi medalia pentru “Bărbăţie şi Credinţă”, cu spade, calsa III-a Soldatului Ioniţă Grigore, din batalionul 6 Pionieri, pentru curajul şi devotamentul cu care a lucrat la executarea lucrărilor de distrugere şi de ȋntindere a reţelei de sârmă ghimpată, sub focul viu al inamicului, ȋn luptele cu maghiarii de la Tisa-Sayol, ȋn iulie 1919.
Când stropi de apă vie cad
Ȋn nopţi ce-aduc doar moarte,
Un glas se aude-nsângerat:
“Soldaţi nu staţi deoparte.
Cu arma-n mâna ȋnaintaţi
Prin vânt şi prin noroaie.
Pământul cel eliberaţi
Al vostru-n veci să fie.
Un tunet tulbură văzduhul
Şi moşu’-n pat se zbate.
Iar am visat că ȋmi dau duhul
Străpuns de-un plumb ȋn spate.
Ce rău să porţi gândul grotesc
Ca pruncul ȋntr-o mumă,
Un iad ce popi-l prevestesc
Urmând după minciună.
Trei cesuri mai traziu, ȋn zori,
La poarta cea din vale,
Pe iarba ȋnvăluită-n flori
Bătrânul şade agale.
Iar ochii ce-adăpostesc
Văpai şi ger şi scrum,
Incet , ȋn tihnă, ţintuiesc
La cei ce trec pe drum.
Un copilaş cu chip frumos
Păşea spre moş şăgalinic,
Ia zi-mi tataie cum a fost
Când te luptai năprasnic.
Ai tras cu puşca ? Ai lovit?
Ai dat cu baioneta?
Sau sunt poveşti de adormit
Cum spune ţaţa Veta.
Nu-s basme fecioaş vânjos
ȋţi spun dacă m-ai crede,
Te cred că ai fost curajos
Dar spune-mi nu mă fierbe.
N-am omorat un om sau doi
Şi cine crezi că ştie,
Stăteam ȋn şanţuri cu noroi
Trăgând ȋn carne vie.
Nopti lungi de haos pe pămȋnt
N-am pus geană pe geană
Şi-n clipele cu somn adanc
Visam la cap coroană.
Ardel focu de război
C-am sapat sute de gropi,
Pentru falnicii flăcăi
Peste care azi cresc plopi.
La Flămânda ȋn câmpie
Ciuma neagră ȋn halat,
A făcut să stea sub glie
Soldaţi bravi făr de păcat.
Ȋn Mărăşeşti o zi si-o nopte
Cu bustul gol ȋn ploaie am stat,
Având ȋn gură gust de moarte
Şi arme-n sânge am spălat.
De Tisa- Sayol n-am vorbit
Dar data viitoare….
Căci sunt bătrân şi ostenti
Şi suȊfletul mă doare.
Aceste rânduri sunt scrise ȋn memoria stră-bunicului meu,Ioniţă Grigore, ce a luptat ȋn Războiul Balcanic din 1913, Primul Război Mondial (Tutucaia, Flamânda , Mărăşesti, Tisa-Sayol ȋn Ungaria unde a tăiat reţeau de sârma ghimpată şi a aruncat ȋn aer un pod),Cel de-al Doilea Război Momdial.
(Din volumul Gânduri şi Rănduri, Ploieşti, Editura Explorator, Decembrie 2014)